Acasa » Pictura pe sticla

Macheta
Sticla
Pictura pe sticla
Asamblarea


GRAVURA SAU DECAPAREA CU ACID

Consta in a face sa dispara stratul colorat de pe sticla, rezultand un strat alb sau deschis pe o nuanta mai inchisa. Acest procedeu se foloseste in special pentru insemne de rang, armuri sau desene complicate.

In evul mediu se folosea un abraziv-pudra de piatra, procedeul fiind ceva mai lent. Astazi se foloseste acid fluorhidric.
Sticla se deseneaza, apoi partea care nu trebui decapata se acopera cu un strat de ceara sau bitum, apoi se scufunda in acid (baie de acid diluat). Sticla se introduce cu fata in jos, in acid mai mult sau mai putin concentrat, in functie de timp. Decapajul cu acid este procedeul folosit astazi pentru a obtine doua culori pe aceeasi sticla.

Pasi de urmat:
-se deseneaza;
-se acopera restul (inclusiv lateralele si spatele)
se scufunda in acid (baie) pe un suport de plumb, cun fata in jos (reactia va fi destul de lenta) pentru a avea o reactie rapida, se foloseste frecarea cu acid mai concentrat. se clateste apoi bine pentru a se evita diferentele de culoare.
-se taie cu diamantul, apoi cu o scula se desprinde;
-se poate obtine un plus de farmec prin fatetarea muchiilor;
-se face desenul dupa tipar;
-se taie;
-se ciocaneste usor cu un ciocan special;
-pentru a obtine un unghi drept, se loveste cu partea ascutita a ciocanului sub un anumit unghi;
-pentru a obtine fatete, se loveste cu un ciocan special;
-aceste sparturi dau un efect special dalei, putand fi mai mici sau mai mari;


CANAVA

Etapa urmatoare consta in fixarea bucatilor taiate pe sevalet, in vederea pictarii lor.

Sevaletul consta dintr-un cadru cu fundul de sticla, pe care au fost pictate(liniile) nervurile de plumb(obtinute la scara sau dupa carton cu un amestec de pudra neagra, guma arabica si apa). Liniile acestea trebuie sa fie de un negru intens. Dupa decapare, se formeaza cu grija panoul, pe un cadru de sticla, care se aseaza pe un sevalet.Plumbul este pictat cu negru pe fundul cadrului. Aceste linii folosesc atunci cand se lucreaza cu lumina in spatele sevaletului, pentru a obtine efectul real.

1. Se deseneaza nervurile de plumb.
2. Elementele de sticla sunt finisate, apoi asezate cu fata in jos.
3. Se introduce intre bucatile de sticla ceara fierbinte pentru a suda bucatile.
4. Amplasat impotriva luminii, se poate observa acum efectul real.

In jurul panoului se trage un contur, tot negru, de 5 cm grosime. Inainte de a aseza bucatile de sticla, se curata bine fiecare bucata de sticla(de creta, grasime)
Se foloseste pentru fixare ceara fierbinte. Se poate folosi si un plastic sau lut. Se pun cateva picaturi in colturi si se fixeaza bine, bucata cu bucata.
Apoi se ridica panoul, cu lumina in spate, pentru a-i observa luminozitatea, culorile, in ce ordine vor fi pictate sau pentru a vedea armonia lor.


PICTURA

Tehnicile sunt numeroase, dar ele folosesc mereu la a controla si schimba lumina filtrata. Nepictat, vitraliul prezinta deseori un efect confuz de stralucire si culoare. Prima data se picteaza umbrele, cu o pensula coada de -morun sau cu o pensula plata pentru stratul initial (grund).Pe acest grund se poate da cu pamatuful, rezultand o suprafata mata. Se poate da un aspect poansonat cu pensonul (aspect granulos).Grundul se poate subtia cu pensula cu par scurt. Detaliile sunt date cu pensonul, dupa carton. Pentru linii largi sau efecte de stropitura se foloseste un penson moale sau cel chinezesc. Unul din procedeele des folosite este (jupirea), inlaturarea grundului cu pensonul cu ac, pentru a lasa lumina sa treaca, in culori precise.

Pentru a colora se foloseste un galben -auriu la final. Se picteaza cu un vernil inchis spre negru, trasaturile fetei, ale hainelor sau umbrele. Efectele date de pictura pe sticla merg de la liniile groase, uleioase ale sec 12 la cele subtile ale sec xv cu trasaturile fetei si detalii caracteristici, pana la trasaturile indraznete si cartile in domeniu ale sec nostru

Prima etapa a picturii consta din trasarea liniilor principale ale subiectului pe sticla tinuta pe loc drept. Pentru a evita stersaturile, pentru a nu atinge cu mana pictura, pictorul se va ajuta de un suport pentru mana. In aceasta etapa, desenul reprezentandu-l pe Noe este facut (dreapta). Au fost desenate toate liniile negre pe acest desen. In acest vitraliu s-a pictat direct pe sticla, iar lumina face parte din vitraliu, dandu-I un efect special.

Pictura conta-luminii urmeaza la randul ei. Sevaletul este fixat in picioare, se aplica un strat de grund, care poate fi punctat sau granulat. Detaliile pot fi adaugate cu o pensula tare sau se poate adauga un alt strat de vopsea. Bivolul si asinul din desen ne arata diferenta dintre primele trasaturi si adaugarea detaliilor.

Sevaletul utilizat , este din podea pana in plafon. Cadrul si placa de sticla pe care se fixeaza vitraliul este suspendat cu o multime de sfori cu contragreutati. Montantii sevaletului sunt adesea asezati pe sine (metalice) pentru a-l putea deplasa in lateral.

In general pictura este facuta dintr-un amestec de oxid de fier(bine macinat), pudra de sticla si borax ca fondant (liant). Pus la cuptor, ea se "sudeaza" de fata sticlei. Aceasta pudra, furnizata artistului va fi macinata inca o data, f bine, inainte de a se amesteca cu apa si guma arabica, pentru a se lipi de sticla. De exemplu se poate folosi o paleta si o bucata de sticla. Cel mai important dintre pensoane este pamatuful-cu par moale si lung (12 cm) de care ne servim la intinderea vopselei. Se utilizeaza gesturi largi usoare astfel incat numai varful pensulei sa fie umezit. Pamatuful se utilizeaza si pentru efectele de puncte(granulat) pe o vopsea care este in curs de intarire.

Lumina si efectele pe care le da lumina sunt lucrurile cele mai importante care trebuiesc urmarite cu grija. Lumina si nu pictura joaca rolul principal. Astfel artistul poate modifica anumite trasaturi, linii, numai pentru a lasa lumina sa treaca. Sculele folosite pentru aceasta: -pensoane cu ac, ace din corn sau de os, pensule(folosite inainte la ulei).

Pentru a da niste efecte speciale se pot folosi si alte materiale-hartie rulata, scame textile sau carton (hartie creponata). Se poate da pe sticla cu o grasime sau ceara pentru a obtine un efect de cascada, vopseaua alunecand. Hartia adeziva poate folosi si la umbre.

Multi artisti prefera sa picteze pe sticla asezata pe un carton, cu bratul sprijinit pe un suport. Chiar si in pozitie verticala este folosit un suport pentru mana. Aceste suporturi previn accidentele si dau si un suport de odihnire a mainii. Trasaturile principale ale tabloului vor fi facute urmarind desenul plasat sub sticla, cu ajutorul unei solutii de acid acetic, care are proprietatea ca rezista la apa.

Umbrele si nuantele pot fi pictate apoi pe stratul acid aplicat si cele doua uscate impreuna.

Galbenul Argintiu

Cand pictura este aproape terminata se trece la aplicarea galbenului argintiu(nitrat de argint), se intinde pe fata exterioara a sticlei albe. In timpul coacerii (uscarii) argintul actioneaza asupra sticlei si-i da o culoare galben-transparenta care poate fi de la galben-pal-lamiie la portocaliu deschis, dupa tipul de sticla, cantitatea de argint sau coacere(uscare).Pe sticla colorata se pot obtine efecte deosebite. Planul departat poate fi bleu-pal iar argintul sa fie copacii si iarba.

Galbenul de argint se amesteca cu apa si guma arabica la fel ca si pictura bruna, insa se foloseste o paleta de sticla pentru ca , compozitia sa chimica atacaa metalul. Din aceste motive artistul are si pensoane de unica folosinta. Argintul se aplica pe exteriorul sticlei pentru ca este rezistent la trecerea timpului.

COACEREA

Vitraliul fiind pictat, se coace in cuptor. Coacerea este operatia care consta in incalzirea sticlei astfel incat pictura si sticla sa fie lent legate impreuna. Operatiunea corecta va face ca vitraliul sa dureze, asemeni celor din Eviu Mediu.

Pentru o coacere corecta cuptorul se incinge lent si progresiv pana la aprox 65o grade Celsius si mentinut aici cam 15 minute, dupa natura vitraliului. Apoi se raceste.

La temperatura de coacere vitraliul se va vedea de un rosu mat, prezentand o suprafata usor lucioasa, pe care pictura va parea terna. Cel mai important lucru este determinarea timpului exact cand sticla si pictura sunt topite impreuna(unite). Daca temperatura cuptorului este prea ridicata sau daca vitraliul a fost incalzit pre mult timp, sticla va incepe sa se deformeze, trecand in topire. Artizanul abil isi va da seama de acest moment dintr-o privire sau folosind pyrometrul.

Coptoarele pe vremuri erau facute din argila zidita pe o armatura de fier. Se incalzeau cu lemne de fag, de preferinta, care dau o flacara clara si puternica. Coptoarele moderne sunt incalzite cu gaz sau electric.

Exista doua metode de coacere. Prima, asemanatoare cu cea a Evului Mediu, cuptorul este incalzit pana la temperatura de coacere, apoi se lasa cuptorul si vitraliul sa se raceasca lent. Metoda cea mai economa este coacerea continua. Vitraliu este incalzit mai intai intr-un compartiment special al cuptorului. Este copt apoi in cuptor, racit apoi intr-o camera de racire. Aceasta metoda permite coacerea vitraliului intr-o singura operatie insa ea necesiata atentie maxima. Trebuie sa fim foarete atenti ca nici un curent de aer rece sa nu atinga sticla fierbinte. Orice schimbare mai brusca de temperatura poate provoca "explozia" sticlei, adica o crapare a ei.

Pentru coacere, vitraliul este plasat pe platouri de fier pe fundul carora s-a intins un strat de ipsos de Paris, avand grija ca aceasta sa fie perfect plan, pentru a oferi o suprafata unita. Umiditatea sau o punga de aer pe vitraliu pot avea efecte dezastroase. De asemeni ipsosul va fi total uscat si bine tasat.

Ideal este de a coace separat diferitele soiuri de sticla. Nuantele "dure", cele care cer o coacere lunga, (verzi, bleu, violete sau rosii) sunt plasate pe un platou iar culorile "calme" (alb, galben), pe altul astfel incat coacerea sa fie reglata convenabil. In acelasi mod se va utiliza o coacere la temperatura inalta pentru trasaturile inchise si o coacere mai scurta si la temperatura mai mica pentru culori mate si parti umbrite.

Pictura isi pierde consistenta la coacere, astfel incat numeroase parti ale vitraliului trebuiesc pictate din nou si din nou coapte pentru a obtine efectul dorit. Dar, cu cat se coace mai mult, cu atat sticla devine mai fragila si pericolul sa se sparga este mai mare. Fata, mainile si inscriptiile, care sunt coapte de mai multe ori, vor deveni mai fragile.

Temperatura cuptorului poate in aceeasi masura sa alterneze culoarea vitraliului. Rubinul, de exemplu poate sa treaca in negru, dar o noua coacere ii va conferi culoarea initiala. Coaceri repetate sau prea puternice pot crapa vopseaua galbenului de argint. Cum acesta este de obicei aplicat pe suprafata sticlei, poate fi copt in acelasi timp cu ultimul strat de pictura. Dar, de preferinta, se coace separat, avand cea mai scurta din toate coacerile.



© copyright 2007 - Vitralii.ro. Toate drepturile rezervate. Repoducerea partiala sau in intregime a textelor este permisa doar cu acordul scris al autorilor.